Ma trezesc dimineata la ora 7, ca sa merg pe 8 la scoala.Mananc un sandwich in mare graba, imi schimb hainele, imi iau ghiozdanu si plec spre statie.Aveam autobus la si 40, dar l-am pierdut.E ceva normal 
, asa ca am mers “sus in statie”, adica la vreo 6 minute pe jos pana intr-o statie de pe strada principala a autobuselor si troleielor.
Ma urc frumos in 4-le si ma asez pe ultimul scaun din spate.In timp ce ne apropiam de prima statie din cele 3 care trebuia sa le fac pana la scoala, vad un tip, tanar, pun pariu ca mai mult de 22-23 de ani nu avea, care fugea pe culoarea rosie, sa prinda autobusul in care eram si eu.
Fuge si pana la urma il ajunge.Se urcase si incepuse sa-si caute biletu, dar numa nu-l gasea.Apoi paşise spre mine si m-a intrebat : nu ai cumva jumate de bilet ca nu-l gasesc pe al meu, eu fara sa zic niciun cuvant, am zambit in semn de “desigur, why not?” si i l-am dat.L-a compostat si mi-a intins 2 lei.Un bilet intreg e 3.I-am zis c anu vreau niciun ban, dar degeaba, a insistat mult.Ma ruga sa-i iau pentru ca l-am ajutat cu capatu’ ala de bilet, eu incontinuu il refuzam.Ultima data cand mi-a zis sa iau banii, i-am zis ca i-am dat capatu ala de bilet pentru ca am vrut, si daca nu voriam nu i-l dadeam, in niciun caz pentru bani.
Esti sigur ? M-a intrebat el.Foarte convingator i-am raspuns ca sunt.Dupa aceasta discutie mi-a dat sa tin eu biletul.Am mai mers o statie si i l-am dat.Mi-a mai multumit inca o data, ne-am salutat si am coborat.
Promit ca am fost atata de fericit ca i l-am dat si nu am luat banii aia.M-am simtit implinit.As face acelasi lucru daca ar mai veni o alta persoana.
M-am dus pe jos acasa, fericit ca am putut ajuta pe cineva, desi mai aveam bani la mine. Nu e mare lucru, dar cand traiesti asta, chiar simti ca ii.
Evenimentu asta mic, mi-a facut ziua frumoasa.Sper sa se intample mai des lucruri dinastea.Is prea tari.
